28 - Apr - 2021
”Punem eroii înaintea noastră și țara înaintea tuturor!
Respect și recunoștință pentru credința și curajul cu care ați rezistat în vremuri de grea încercare.” mesajul Președintelui României Klaus Iohannis pentru veteranii de război
22 - Apr - 2021
”Eu sunt sănătos până acum, luptăm în fiecare zi și așteptăm soarele altor zile, al zilelor de mâine.”
Aceasta este una din scrisorile pe care sublocotenentul Pantea Nicolae din Regimentul 19 Infanterie o trimitea către familie în noiembrie 1944. Din păcate o mare parte din corespondență nu ajungea la destinatar, totuși militarii de pe front și familiile acestora nu au renunțat niciodată să scrie și să transmită dorul de cei dragi.
22 - Apr - 2021
Soldați din Regimentul 30 Infanterie în deplasare spre noi poziții către Jaswafi Ungaria 07 Ianuarie 1945
22 - Apr - 2021
Vânători de munte îndreptându-se spre frontul din Transilvania 1944.
22 - Apr - 2021
Trupe românești în marș, infanterie și vânători de munte, Campania din vest, 1944.
22 - Apr - 2021
Escadrila Albă, a cărei denumire oficială inițială a fost Escadrila Sanitară, a fost o unitate a Forțelor Aeriene Regale ale României încadrată cu piloți femei, care a purtat însemnele Crucii Roșii și a avut ca misiune evacuarea răniților de pe front, în Al Doilea Război Mondial. Este de menționat faptul că România a fost singura țară din lume care a avut în al Doilea Război Mondial o escadrilă de acest fel.
Ideea de a înființa în România o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților cu avioane pilotate de femei, i-a revenit prințesei Marina Știrbei (membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România). Unității înființate în anul 1940 i-au fost atributie mai multe tipuri de aeronave, în principal avioane poloneze. Primele aviatoare ale escadrilei au fost Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas. Ulterior, acestora li s-au alăturat și altele. Deoarece inițial avioanele au fost vopsite în alb, având ca însemn crucea roșie, jurnalistul italian Curzio Malaparte, le-a denumit „Escadrila Albă”, denumire preluată și de alți scriitori.
Campaniile la care escadrila a participat au fost: 1941 – Basarabia și Odessa, 1942 – Stalingrad, 1943 – Crimeea.
În 1942 Escadrila Albă a fost redenumită Escadrila 108 Transport Ușor, fiind formată din două secții: I și II. Aceasta a intrat în componența Grupului Aerotransport Militar, alături de Escadrilele 105 și 107 Transport Greu.
22 - Apr - 2021
Minarea în Marea Neagră la bordul Crucișătorului auxiliar Dacia, iarna 1941.
În vara 1941, când România a intrat în război, Crucișătorul Dacia a fost rechiziționat și transformat în puitor de mine auxiliar. S-au montat la bord trei tunuri antiaeriene de 105 mm, două tunuri de 20 mm și o instalație de lansat mine cu o capacitate de 200 de mine. Nava a luat parte la lansarea majorității barajelor de mine din Marea Neagră.
Nava Dacia a intrat în serviciu ca navă de război în octombrie 1941, participând alături de puitoarele de mine NMS Amiral Murgescu și NMS Regele Carol I la lansarea a 7 baraje de mine între 8-21 octombrie 1941, realizând o linie de protecție antisubmarină continuă între Mangalia și Burgas. Aceste baraje au fost ulterior cauza scufundării Submarinelor sovietice S-34 (noiembrie 1941 în Golful Burgas), Sc-204 (decembrie 1941 lângă Varna), L-24 (decembrie 1942 zona Capului Caliacra).
22 - Apr - 2021
Generalul Gheorghe Avramescu participând la o slujbă religioasă, Rosenthal, Crimeea, Regimentul 4 Roșiori Regina Maria, 29.11.1941.
22 - Apr - 2021
Colonelul Talpeș Constantin, comandantul Diviziei 1 Cavalerie, decorând pe sublocotenentul Radu Scorușanu din Regimentul 5 Roșiori 20 noiembrie 1944
22 - Apr - 2021
În Primul Război Mondial, cavaleriştii români s-au acoperit de glorie. În urma a două asalturi eroice şi extreme în acelaşi timp, luptătorii călare au reuşit să câştige până şi respectul armatei adverse. Câteva sute de cavalerişti înarmaţi cu săbii şi lănci au şarjat în faţa mitralierelor.
Istoricii militari arată că de multe ori contingentele româneşti au fost salvate de la distrugere şi dezonoare de eroismul soldaţilor. Poate cele mai mari fapte de vitejie, aparent nebuneşti şi inutile, au fost cele ale cavaleriei. Luptători, de multe ori de origine nobilă, mai ales în corpurile ofiţereşti, pentru care onoarea şi vitejia pe câmpul de luptă erau cele mai importante repere. Aceşti războinici călare erau de altfel ultima rămăşiţă a vremurilor eroice ale războaielor medievale, în pragul conflictelor globale moderne. Elitişti, înarmaţi cu lănci, săbii şi carabine scurte, luptau încă după vechile reguli ale cavalerismului într-o lume a războiului dominată de mitraliere, tunuri şi alte dotări militare ucigătoare. Aceşti cavalerişti ai armatei române au reuşit să impresioneze cu vitejia şi eroismul lor, inclusiv pe adversari.
