„Am zăcut o zi întreagă inconștient, împușcat în zona capului și plin de sânge, dar am reușit până la urmă să mă târăsc și astfel, să fiu salvat de camarazii mei”.
Venerabilul veteran s-a născut la Bacău, într-o familie cu 7 copii.
„Am rămas, din păcate, orfan de la vârsta de 12 ani, după ce tatăl meu, vânător fiind, a fost împușcat din greșeală la o partidă de vânătoare. După moartea tatălui am fost nevoiți toți frații împreună cu mama să muncim pentru a ne putea întreține.
Am fost încorporat la vârsta de 17 ani la Bacău, unde am stat un an, apoi m-au transferat undeva într-o comună de lângă județul Dâmbovița.
În anul 1944, când trupele române luptau împotriva forțelor germane, am fost trimis pe front cu Regimentul 27 Infanterie din cadrul Diviziei 6, Compania 7, având funcția de mitralior. Am ajuns cu trupele până la Oarba de Mureș, ca apoi să fim trimiși la Turda, unde era mare nevoie de noi, trupele nemțești opunând rezistență puternică.
Ajunși pe câmpul de luptă ne-am așezat într-o vale, pe o gârlă, unde trebuia să nimicim dușmanul care era poziționat, mai bine ca noi, pe o coamă de deal, ascunși într-o vie. După nenumărate rafale ale inamicului, trase pe deasupra capului, am fost lovit de un glonț în gură, care a ricoșat prin gât spre stomac. Am avut dinții din față rupți, fractură de maxilar, zona gâtului sfârtecată și ochiul stâng afectat grav. Îmi amintesc că m-am trezit brusc după ce am zăcut inconștient de la ora 18 până a doua zi după prânz, când am reușit să mă deplasez spre camarazii mei de luptă, plin de sânge și cu puterile sleite. Am fost luat și transportat cu o căruță în apropiere, la o școală unde era improvizată o stație medicală. După aproximativ 4 zile, nemâncat și foarte slăbit, după ce pierdusem mult sânge, am fost trimis la spitalul din Blaj. Am avut și infecție în urma prezenței glonțului în corp.
După aproximativ 4 luni am început să mă refac și să-mi recapăt vederea la ochiul rănit. Pe perioada recuperării am început să dau o mână de ajutor la îngrijirea bolnavilor, fiind considerat un om util pentru personalul medical.
După război am urmat cursurile Școlii de tehnică dentară, obținând calificarea de tehnician dentar. Am lucrat la mai multe spitale din București, Cotroceni, Colentina, Spitalul de stomatologie din Plevnei, Spitalul de copii Mântuleasa și Policlinica Vitan, de unde și am ieșit la pensie.
Dumnezeu a fost alături de mine tot timpul, căci altfel nu mai eram de mult”.
Venerabilul veteran s-a născut la Bacău, într-o familie cu 7 copii.
„Am rămas, din păcate, orfan de la vârsta de 12 ani, după ce tatăl meu, vânător fiind, a fost împușcat din greșeală la o partidă de vânătoare. După moartea tatălui am fost nevoiți toți frații împreună cu mama să muncim pentru a ne putea întreține.
Am fost încorporat la vârsta de 17 ani la Bacău, unde am stat un an, apoi m-au transferat undeva într-o comună de lângă județul Dâmbovița.
În anul 1944, când trupele române luptau împotriva forțelor germane, am fost trimis pe front cu Regimentul 27 Infanterie din cadrul Diviziei 6, Compania 7, având funcția de mitralior. Am ajuns cu trupele până la Oarba de Mureș, ca apoi să fim trimiși la Turda, unde era mare nevoie de noi, trupele nemțești opunând rezistență puternică.
Ajunși pe câmpul de luptă ne-am așezat într-o vale, pe o gârlă, unde trebuia să nimicim dușmanul care era poziționat, mai bine ca noi, pe o coamă de deal, ascunși într-o vie. După nenumărate rafale ale inamicului, trase pe deasupra capului, am fost lovit de un glonț în gură, care a ricoșat prin gât spre stomac. Am avut dinții din față rupți, fractură de maxilar, zona gâtului sfârtecată și ochiul stâng afectat grav. Îmi amintesc că m-am trezit brusc după ce am zăcut inconștient de la ora 18 până a doua zi după prânz, când am reușit să mă deplasez spre camarazii mei de luptă, plin de sânge și cu puterile sleite. Am fost luat și transportat cu o căruță în apropiere, la o școală unde era improvizată o stație medicală. După aproximativ 4 zile, nemâncat și foarte slăbit, după ce pierdusem mult sânge, am fost trimis la spitalul din Blaj. Am avut și infecție în urma prezenței glonțului în corp.
După aproximativ 4 luni am început să mă refac și să-mi recapăt vederea la ochiul rănit. Pe perioada recuperării am început să dau o mână de ajutor la îngrijirea bolnavilor, fiind considerat un om util pentru personalul medical.
După război am urmat cursurile Școlii de tehnică dentară, obținând calificarea de tehnician dentar. Am lucrat la mai multe spitale din București, Cotroceni, Colentina, Spitalul de stomatologie din Plevnei, Spitalul de copii Mântuleasa și Policlinica Vitan, de unde și am ieșit la pensie.
Dumnezeu a fost alături de mine tot timpul, căci altfel nu mai eram de mult”.