Vă rog să iubiți România! Împreună cu alți camarazi, precum colonelul Liviu Rusu, am luptat pentru țara acesta. Vă rog să luptați și voi", transmite generaţiei tinere general de brigadă (retragere) Ioan Birișiu.
Generalul de brigadă (retragere) Ioan BIRIŞIU s-a născut la data de 22 iulie 1925, în localitatea Dobalii de Jos, judeţul Trei Scaune (Covasna).
În perioada 1944 – 1946 a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Infanterie, iniţial în tabăra din Zărneşti, ulterior la Sibiu, şi a fost avansat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1946 prin Înalt Decret Regal, fiind clasificat al nouălea din 474 absolvenţi.
A îndeplinit următoarele funcţii: comandant pluton antitanc la Batalionul 2 Vânători de Munte din Braşov, comandant de companie şi ofiţer de stat major la Batalionul 16 Vânători de Munte din Bistriţa, şef de stat major de regiment la Regimentul 219 Infanterie din Slobozia, şef birou cercetare la Divizia 95 Infanterie din Oradea. De-a lungul carierei militare a urmat diferite cursuri de perfecţionare.
A fost trecut în rezervă cu gradul de căpitan la data de 22 noiembrie 1955, avansat la gradul de maior în anul 1976, la gradul de locotenent – colonel în anul 1990, colonel – 1995 şi general de brigadă în anul 2012.
Când era elev la Colegiul Sfântu Sava din Bucureşti, Ioan Birişiu a avut ocazia să-l cunoască pe Regele Mihai I: „El avea o clasă separată, în incinta palatului, dar sâmbătă, când era străjerie, participa alături de noi la activităţi. Era gras, însă caracterul era destul de blând. Participa la toate activităţile alături de noi, încerca să se integreze, era foarte familiar şi colegial”.
S-a hotărât să urmeze o şcoală militară după ce a rămas impresionat de defilările militarilor din Sfântu Gheorghe, cu ocazia Zilei României. În scurt timp după ce a terminat şcoala militară, a fost cooptat în cadrul corpului de armată care a început acţiunea de dezrobire a Ardealului de Nord.
Generalul a adunat multe amintiri dureroase din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial: iernile aprige din tabere, când îşi ducea viaţa într-o baracă din lemn neîncălzită, dar şi sărăcia lăsată de război, care a afectat mai ales Moldova şi Muntenia. „M-a impresionat foametea care s-a declanşat în Moldova şi Muntenia. Trenuri întregi veneau cu moldoveni însoţiţi de copii, care erau daţi în îngrijire familiilor din Transilvania pentru că pur şi simplu nu aveau cu ce să trăiască”, povesteşte Ioan Birişiu. Îşi aminteşte şi bombardamentele anglo-americane din 1940, când era încă la şcoală în Braşov.
„Am văzut atunci efectele bombardamentelor: apăreau sute de avioane, era cerul plin de avioane şi veneau în valuri şi bombardau în covor. Nu contau pierderile colaterale.
Am văzut atunci o mare tragedie, am văzut trupuri de oameni şi pe copaci, aruncate de explozia bombelor, am văzut oameni în pijama aplecaţi pe geam şi sufocaţi din cauza exploziilor bombelor. Mi-au rămas în minte aceste imagini şi mă gândesc întotdeauna cu groază....să dea Dumnezeu să fim feriţi de un al treilea război mondial”, adaugă generalul.
Ioan Birişiu a ajuns în Bistriţa în 1946, cu vânătorii de munte.
Din păcate, după mai mult de zece ani de devotament faţă de armată, generalul a fost trecut în rezervă, în urma unor afirmaţii făcute în cazarma de la Bistriţa, afirmaţii ce i-au supărat pe socialişti.
„Am terminat şcoala militară al nouălea din cei peste 400 de absolvenţi şi cursul de comandant de batalioane primul şi cu toate acestea am fost trecut în rezervă. Nu îmi pare rău că am urmat o carieră militară, deşi eu consider că am fost pe nedrept scos din armată”, afirmă generalul.
Generalul Ioan Birişiu a ieşit la pensie în 1986, însă nu s-a oprit din activitate. În 1989 s-a înscris la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, unde îndeplineşte funcţia de preşedinte al Comisiei de Cenzori.
Generalul Ioan Birişiu transmite generaţiilor tinere dragostea sa de ţară, care l-a însufleţit întreaga viaţă şi a pentru care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.
Generalul de brigadă (retragere) Ioan BIRIŞIU s-a născut la data de 22 iulie 1925, în localitatea Dobalii de Jos, judeţul Trei Scaune (Covasna).
În perioada 1944 – 1946 a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Infanterie, iniţial în tabăra din Zărneşti, ulterior la Sibiu, şi a fost avansat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1946 prin Înalt Decret Regal, fiind clasificat al nouălea din 474 absolvenţi.
A îndeplinit următoarele funcţii: comandant pluton antitanc la Batalionul 2 Vânători de Munte din Braşov, comandant de companie şi ofiţer de stat major la Batalionul 16 Vânători de Munte din Bistriţa, şef de stat major de regiment la Regimentul 219 Infanterie din Slobozia, şef birou cercetare la Divizia 95 Infanterie din Oradea. De-a lungul carierei militare a urmat diferite cursuri de perfecţionare.
A fost trecut în rezervă cu gradul de căpitan la data de 22 noiembrie 1955, avansat la gradul de maior în anul 1976, la gradul de locotenent – colonel în anul 1990, colonel – 1995 şi general de brigadă în anul 2012.
Când era elev la Colegiul Sfântu Sava din Bucureşti, Ioan Birişiu a avut ocazia să-l cunoască pe Regele Mihai I: „El avea o clasă separată, în incinta palatului, dar sâmbătă, când era străjerie, participa alături de noi la activităţi. Era gras, însă caracterul era destul de blând. Participa la toate activităţile alături de noi, încerca să se integreze, era foarte familiar şi colegial”.
S-a hotărât să urmeze o şcoală militară după ce a rămas impresionat de defilările militarilor din Sfântu Gheorghe, cu ocazia Zilei României. În scurt timp după ce a terminat şcoala militară, a fost cooptat în cadrul corpului de armată care a început acţiunea de dezrobire a Ardealului de Nord.
Generalul a adunat multe amintiri dureroase din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial: iernile aprige din tabere, când îşi ducea viaţa într-o baracă din lemn neîncălzită, dar şi sărăcia lăsată de război, care a afectat mai ales Moldova şi Muntenia. „M-a impresionat foametea care s-a declanşat în Moldova şi Muntenia. Trenuri întregi veneau cu moldoveni însoţiţi de copii, care erau daţi în îngrijire familiilor din Transilvania pentru că pur şi simplu nu aveau cu ce să trăiască”, povesteşte Ioan Birişiu. Îşi aminteşte şi bombardamentele anglo-americane din 1940, când era încă la şcoală în Braşov.
„Am văzut atunci efectele bombardamentelor: apăreau sute de avioane, era cerul plin de avioane şi veneau în valuri şi bombardau în covor. Nu contau pierderile colaterale.
Am văzut atunci o mare tragedie, am văzut trupuri de oameni şi pe copaci, aruncate de explozia bombelor, am văzut oameni în pijama aplecaţi pe geam şi sufocaţi din cauza exploziilor bombelor. Mi-au rămas în minte aceste imagini şi mă gândesc întotdeauna cu groază....să dea Dumnezeu să fim feriţi de un al treilea război mondial”, adaugă generalul.
Ioan Birişiu a ajuns în Bistriţa în 1946, cu vânătorii de munte.
Din păcate, după mai mult de zece ani de devotament faţă de armată, generalul a fost trecut în rezervă, în urma unor afirmaţii făcute în cazarma de la Bistriţa, afirmaţii ce i-au supărat pe socialişti.
„Am terminat şcoala militară al nouălea din cei peste 400 de absolvenţi şi cursul de comandant de batalioane primul şi cu toate acestea am fost trecut în rezervă. Nu îmi pare rău că am urmat o carieră militară, deşi eu consider că am fost pe nedrept scos din armată”, afirmă generalul.
Generalul Ioan Birişiu a ieşit la pensie în 1986, însă nu s-a oprit din activitate. În 1989 s-a înscris la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, unde îndeplineşte funcţia de preşedinte al Comisiei de Cenzori.
Generalul Ioan Birişiu transmite generaţiilor tinere dragostea sa de ţară, care l-a însufleţit întreaga viaţă şi a pentru care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.