"...să încerci să nu faci rău la nimeni niciodată, dacă poți nici să nu gândești rău cuiva și in loc să dai omul celui rău mai bine dă-l lui Dumnezeu".
”Am făcut armata la Regimentul 5 Vânători din Timișoara. În 1939, m-au incorporat și m-au eliberat în 1946. La război, ne-au luat cei de la Timișoara împreună cu Regimentul 5 Vânători și am mers pe munții Aradului, pentru a lupta împotriva ungurilor care voiau să își ia județele.
Într-o noapte am primit ordin să lăsăm granițele să mergem in Rusia, pentru că Rusia a luat Basarabia. Am plecat, vreo câțiva soldați, iar eu am căzut pe munte în jos și m-am lovit, norocul meu a fost că nu a căzut vreo piatră. Atunci am dat-o răului pe mama că m-a născut, că am ajuns așa. După ce m-am recuperat la infirmerie, m-am dus în Sibiu și m-am prezentat la Regimentul 90 și am ajuns la ofițerul de serviciu, care m-a trimis la domnul colonel cu un sergent eu având funcția de ordonanța. Eu împreună cu domnul colonel am fost în război până în Rusia, că ordonanța unde mergea comandantul și conducea trupele, acolo mergea și ea.”
Războiul însă, nu i-a adus numai zile grele, ci și o frumoasă poveste de dragoste cu Maria, o tânără pe care a întâlnit-o în timpul conflictului. Erau săraci și părinții lui nu au fost de acord cu nunta, deoarece fata „nu avea pământuri”. Totuși ei s-au iubit și au trăit împreună 50 de ani. Așa le-a fost sortit. Domnul Costică își visase nevasta înainte să o întâlnească, în apropiere de Sibiu.