Marea victorie de la finalul celui de-Al doilea Război Mondial, din luna mai a anului 1945, a găsit Armata României în prima linie: „Am făcut războiul din prima zi până în ultima”, îşi amintește colonelul în rezervă Ioan Romaniuc.
Veteranul de război s-a născut pe malurile Nistrului, în data de 14 aprilie 1921, în urma cu un secol. Pentru a marca acest moment important, comandantul Flotilei Fluviale „Mihail Kogălniceanu”, contraamiral de flotilă Cornel Rogozan, primarul Municipiului Brăila, domnul Viorel Dragomir, precum și reprezentanți ai Asociației Naționale Cultul Eroilor i-au făcut veteranului de război o nouă vizită pentru a sărbători împreună cu acesta împlinirea distinsei vârste de 100 de ani.
„Frații şi părinţii mei au rămas în Basarabia, atunci când am venit la şcoala militară în România. Încă mai aveam ceva de terminat la şcoala sanitară de subofiţeri, în momentul în care a început războiul. Într-o noapte am plecat cu toţii, iar eu am ajuns la pontonieri şi am participat la refacerea primului pod peste Prut. Eram în permanenţă lângă comandant şi pentru că eram situaţi în dreptul podului care făcea legătura cu frontul era circulaţie zi şi noapte. Se trecea pe pod cu răniţi şi morţi, şi români, şi nemţi, dar şi ruşi. Pentru că se ocupau şi de partea feroviară a frontului de nord, fraţii mei au fost luaţi în război pe partea rusească. Astfel că am ajuns faţă în faţă, frate contra frate, pe câmpul de luptă.”
Îşi aminteşte că mergea pe front să asigure asistenţă medicală celor răniţi, însă nu îi puteau salva pe toţi: „Se auzeau împuşcăturile, loviturile bombelor şi ţipetele răniţilor. Îmi părea rău după fiecare suflet pe care îl pierdeam. Fotografiile sunt cele care mai vorbesc astăzi despre ce a fost viaţa mea”, ne spune domnul colonel în rezervă Romaniuc, prezentându-ne un impresionant album personal, din care se remarcă un chipeş tânăr subofiţer.
Pentru faptele sale de pe front, Ion Romaniuc a fost decorat şi avansat la grad de ofiţer încă din activitate, iar înaintările succesive în grad i-au cinstit, de asemenea, meritele pentru sacrificiul de care a dat dovadă pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Fiind un împătimit al teatrului, veteranul de război a evocat cu dor stagiunile Teatrului „Maria Filotti” din Brăila: „Sunt foarte legat de teatrul nostru pentru că ginerele meu, Mihăescu Virgil, a fost şef de şantier, cel care a reconstruit partea artistică a actualului teatru. Pentru acest lucru, la loc de cinste, în interiorul teatrului, se află bustul lui.”
