"De la vârsta de 5 ani visam să mă fac marinar”- viceamiral (rtr.) Mircea Caragea, veteran de război, în vârstă de 101 ani, ultimul supraviețuitor de la primul marș de instrucție al Bricului Mircea, efectuat în 1939.
S-a născut pe data de 18 ianuarie 1919, în comuna Șelari, jud. Dâmbovița.
A urmat cursurile Liceului Militar „Dimitrie Sturdza” (1930-1938), Școala Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța (1938-1940) și Școala de Aplicații, Constanța (1933-1944). După absolvire a fost repartizat ca ofițer cu Artileria la bordul Canonierei „Eugen Stihi”. Pe 3 iulie 1939 a făcut parte din echipajul care a pornit în marea călătorie pe mare a Bricului Mircea. În perioada 1941-1942 a fost îmbarcat pe Bateria de coastă „Vulturul”. Din 1942 până în 1943 a participat, pe distrugătorul Mărăști, la misiuni de aprovizionare a trupelor din Crimeea.
În anul 1944 avea funcția de director de tir pe distrugătorul „Regina Maria” și a participat la misiuni de patrulare, dragaj minare, precum și la evacuarea pe mare a trupelor germane și române din Crimeea. În perioada 1944-1945 a ocupat funcția de comandant al Portului Militar Hârșova, iar între anii 1945-1947 a fost încadrat pe funcția de comandor escadrilă Galați. În anul 1947 a predat Artileria la Școala Navală din Turnu Măgurele și în același an este trecut în rezervă din cauza schimbărilor politice.
A lucrat o perioadă ca muncitor în construcții, iar în anul 1955 a fost angajat ca grafician la Muzeul de Artă Populară și Folclor, apoi la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, de unde a ieșit la pensie în anul 1982. În semn de apreciere pentru vitejia și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost decorat cu Ordinele Steaua României și Coroana României (decorații de război) și în anul 2019, cu Ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de Ofițer cu semn de pace (decorație de pace).
S-a născut pe data de 18 ianuarie 1919, în comuna Șelari, jud. Dâmbovița.
A urmat cursurile Liceului Militar „Dimitrie Sturdza” (1930-1938), Școala Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța (1938-1940) și Școala de Aplicații, Constanța (1933-1944). După absolvire a fost repartizat ca ofițer cu Artileria la bordul Canonierei „Eugen Stihi”. Pe 3 iulie 1939 a făcut parte din echipajul care a pornit în marea călătorie pe mare a Bricului Mircea. În perioada 1941-1942 a fost îmbarcat pe Bateria de coastă „Vulturul”. Din 1942 până în 1943 a participat, pe distrugătorul Mărăști, la misiuni de aprovizionare a trupelor din Crimeea.
În anul 1944 avea funcția de director de tir pe distrugătorul „Regina Maria” și a participat la misiuni de patrulare, dragaj minare, precum și la evacuarea pe mare a trupelor germane și române din Crimeea. În perioada 1944-1945 a ocupat funcția de comandant al Portului Militar Hârșova, iar între anii 1945-1947 a fost încadrat pe funcția de comandor escadrilă Galați. În anul 1947 a predat Artileria la Școala Navală din Turnu Măgurele și în același an este trecut în rezervă din cauza schimbărilor politice.
A lucrat o perioadă ca muncitor în construcții, iar în anul 1955 a fost angajat ca grafician la Muzeul de Artă Populară și Folclor, apoi la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, de unde a ieșit la pensie în anul 1982. În semn de apreciere pentru vitejia și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost decorat cu Ordinele Steaua României și Coroana României (decorații de război) și în anul 2019, cu Ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de Ofițer cu semn de pace (decorație de pace).