"Școala am făcut până la 4 clase și în1942 m-am dus în război ca și copil de trupă.
De la vârsta de 13 ani am fost copil de trupă și de acolo am făcut la Deva la Batalionul 7 Vânători de Munte, iar comandantul unității era colonelul Ciobotaru. Eu acolo am fost la fanfara militară. Activitatea noastră era să învățăm fanfara. Ca să fii fanfarist trebuie să o iei de jos. Muzica este o meserie foarte grea, este cea mai grea meserie. Meseria de muzicant trebuie să o iei de mic și când s-a terminat războiul a plecat fiecare în concediu nelimitat. Eu ca copil m-am dus mai mult pe la neamuri, părinții mei erau decedați și atunci plutonierul Cojocaru de la biroul mobilizării ne-a făcut ordin de retragere la vatră, pentru că noi nu mai aveam nici o relație cu fanfariștii. Unitatea era plecată la Zalău. Noi am rămas în localitate așa s-au petrecut treburile pe vremea aia.
Pe urmă m-am dus si m-am integrat la Simeria ca să învăț meserie și am invățat meseria de tâmplar. Cei care erau cu școală mai multă, intrau la școală. La noi în unitate au fost băieți care erau la liceu, cum era liceul Decebal, la liceul Regina Maria, era școala normală și un liceu industrial la Deva.
Unitatea noastră i-o administrat, i-o susținut acolo. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei, nu ne-am mai găsit. Singurul coleg cu care ne-am găsit când m-am prezentat la unitate, el a avut niște neamuri pe la Oravița și el s-a dus în partea aia, eu am venit în partea aia și mai mult nu ne-am mai găsit.
Unitatea noastră a fost pe front și a fost și fanfara noastră dusă pe front, atuncea era, cred că era pentru moment de refacere în Crimeea. Eu mai stiu din povestile lor cum sau petrecut care le-am văzut ziua așa când mergeam pe stradă, cum mergeam la serviciu. Pe urmă ne-am angajat. După ce am terminat meseria de tâmplar la Simeria am venit la Brașov pentru că aveam un frate aici și el m-a dus și ne-am angajat să lucrez, că fără servici, fără lucru nu aveai cum să stai. Era greu de întreținut persoană neproductivă.
3 ani am fost copil de trupă, am învățat să cântăm. Eu am învățat clarinetul. Un plutonier care era activ și el era titular, pe lână el mă lua pe mine. Fiecare cu instrumentul lui, eu la clarinet, alții la fagot, altul la trombon, alții la bas și așa mai departe. Fiecare plutonier care era acolo, ei erau acolo pe lângă ei eram noi. Și mai erau dintre cei mai în vârstă care erau sergenți, caporali care erau mult mai avansați decât noi aștia. Noi eram mici, cum eram pe acolo ne pierdeam unul pe altul. Ca și acum, copii sunt mai dezvoltați ca și acum. M-am angajat la Brașov și apoi am mai făcut 2 ani de armată la Curtea de Argeș din 1950 până în 1952 am făcut stagiul militar la unitatea de artilerie (Regimentul 6 Artilerie Antitanc) era calibru 75 mm (Antitanc) de la Reșita.
Deci am făcut 3 ani copil de trupă și 2 ani stagiul militar, am facut 5 ani de cătănie.
Cu fanfara am cântat de Deva unde era unitatea de vânători de munte, acolo am învățat 3 ani de zile. Dupa ce am terminat ca și copil de trupă și fanfara m-am angajat în viața civilă.
Eu devenit veteran de război mai târziu, pentru că eu am fost civil propriu-zis.
Eu trebuia să rămân în cadrul armatei angajat la fanfară. Fanfariștii erau separați, nu erau pregătiți să meargă la război. Aici eram eu când eram copil de trupă la Deva. Intr-o altă poză apare cu instrumentul.
Sunt foarte mândru că am fost și sunt că am fost la vânători de munte. Cei mai buni luptători care au fost au fost vânătorii de munte."
De la vârsta de 13 ani am fost copil de trupă și de acolo am făcut la Deva la Batalionul 7 Vânători de Munte, iar comandantul unității era colonelul Ciobotaru. Eu acolo am fost la fanfara militară. Activitatea noastră era să învățăm fanfara. Ca să fii fanfarist trebuie să o iei de jos. Muzica este o meserie foarte grea, este cea mai grea meserie. Meseria de muzicant trebuie să o iei de mic și când s-a terminat războiul a plecat fiecare în concediu nelimitat. Eu ca copil m-am dus mai mult pe la neamuri, părinții mei erau decedați și atunci plutonierul Cojocaru de la biroul mobilizării ne-a făcut ordin de retragere la vatră, pentru că noi nu mai aveam nici o relație cu fanfariștii. Unitatea era plecată la Zalău. Noi am rămas în localitate așa s-au petrecut treburile pe vremea aia.
Pe urmă m-am dus si m-am integrat la Simeria ca să învăț meserie și am invățat meseria de tâmplar. Cei care erau cu școală mai multă, intrau la școală. La noi în unitate au fost băieți care erau la liceu, cum era liceul Decebal, la liceul Regina Maria, era școala normală și un liceu industrial la Deva.
Unitatea noastră i-o administrat, i-o susținut acolo. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei, nu ne-am mai găsit. Singurul coleg cu care ne-am găsit când m-am prezentat la unitate, el a avut niște neamuri pe la Oravița și el s-a dus în partea aia, eu am venit în partea aia și mai mult nu ne-am mai găsit.
Unitatea noastră a fost pe front și a fost și fanfara noastră dusă pe front, atuncea era, cred că era pentru moment de refacere în Crimeea. Eu mai stiu din povestile lor cum sau petrecut care le-am văzut ziua așa când mergeam pe stradă, cum mergeam la serviciu. Pe urmă ne-am angajat. După ce am terminat meseria de tâmplar la Simeria am venit la Brașov pentru că aveam un frate aici și el m-a dus și ne-am angajat să lucrez, că fără servici, fără lucru nu aveai cum să stai. Era greu de întreținut persoană neproductivă.
3 ani am fost copil de trupă, am învățat să cântăm. Eu am învățat clarinetul. Un plutonier care era activ și el era titular, pe lână el mă lua pe mine. Fiecare cu instrumentul lui, eu la clarinet, alții la fagot, altul la trombon, alții la bas și așa mai departe. Fiecare plutonier care era acolo, ei erau acolo pe lângă ei eram noi. Și mai erau dintre cei mai în vârstă care erau sergenți, caporali care erau mult mai avansați decât noi aștia. Noi eram mici, cum eram pe acolo ne pierdeam unul pe altul. Ca și acum, copii sunt mai dezvoltați ca și acum. M-am angajat la Brașov și apoi am mai făcut 2 ani de armată la Curtea de Argeș din 1950 până în 1952 am făcut stagiul militar la unitatea de artilerie (Regimentul 6 Artilerie Antitanc) era calibru 75 mm (Antitanc) de la Reșita.
Deci am făcut 3 ani copil de trupă și 2 ani stagiul militar, am facut 5 ani de cătănie.
Cu fanfara am cântat de Deva unde era unitatea de vânători de munte, acolo am învățat 3 ani de zile. Dupa ce am terminat ca și copil de trupă și fanfara m-am angajat în viața civilă.
Eu devenit veteran de război mai târziu, pentru că eu am fost civil propriu-zis.
Eu trebuia să rămân în cadrul armatei angajat la fanfară. Fanfariștii erau separați, nu erau pregătiți să meargă la război. Aici eram eu când eram copil de trupă la Deva. Intr-o altă poză apare cu instrumentul.
Sunt foarte mândru că am fost și sunt că am fost la vânători de munte. Cei mai buni luptători care au fost au fost vânătorii de munte."