Veteran Ion Roșca, ultimul veteran al comunei Sălătrucel, Vâlcea, născut în 26 septembrie 1921
Locotenent-colonelul (în retragere) Ion Roșca, vizibil bucuros și emoționat că i-am călcat pragul, ne povestește aspecte din copilăria și din viața de pe front, cu date exacte și nume. Acest interviu (link), la fel ca toate interviurile cu veteranii de război, este o comoară și sperăm că veteranul Ion Roșca să fie ascultat cu drag, așa cum ascultam fermecați în copilărie poveștile bunicilor.
„În 1942, la 20 februarie, am intrat în armată, la Regimentul 1 Dorobanți, din Craiova.
În 1943, ne-au trimis în Germania timp de un an și când ne-am întors, pentru că eram bine instruiți, ne-au trimis la Școala de subofițeri în rezervă nr.5 din Radna. Eram subofițer de serviciu pe unitate când a venit ordin că s-au întors armele și ne-au atacat ungurii. Noi nu aveam armament greu, că eram școală, doar armament ușor de infanterie și a durat până ne-au venit întăriri.
Am plecat pe front pe 23 august 1944.
Viața pe front era foarte grea: păduchi, mizerie, stăteam nemâncați cu zilele, pâinea era uscată de abia o mai puteai mânca, de multe ori nu aveam apă, era vai de capul nostru.
Eu am fost cercetaș, comandant pluton. Era arma cea mai grea, trebuia să cercetez inamicul și să adun informații. După 6 ani am venit acasă, când comuniștii ne-au oferit pensie și ne-au îndemnat să plecăm acasă.
După război, am lucrat la calea ferată 30 de ani. Și acolo am avut o viață grea, împingeam vagoane și munceam din greu.
Noilor generații le spun să aibă grijă de România, să fie sănătoși și să îmbătrânească frumos.
Eu ce să fac, îmi pare bine că ne mai caută câte cineva.
Câteodată mă întreb cum am ajuns eu până la vârsta, când mă gândesc prin câte am trecut... ”
Urmărește interviul accesând linkul următor: https://youtu.be/iByuLoB3jJg
