"Scrisul, cititul și cumpătarea m-au ținut sănătos până la vârsta asta! DEX-ul acesta îl deschid de 20 de ori pe zi", ne-a spus veteranul de război col(ret)Nicoale Rădulescu, care la cei 99 de ani ai săi scrie și citește zilnic. Anul trecut a publicat al patrulea volum.
"Sunt un om care trăieşte, nu doar există. De curând simt că încep să îmbătrânesc și din păcate mă cam lasă vederea. Și nici pentru mașina de scris nu mai găsesc bandă, așa că scriu mai mult de mână.
Am avut neșansa să mă droghez de la 5 ani, si am 95 de ani de cand sunt dependent de drogul scris-cititului. Mi-am făcut o lumea a mea în care scriu. Primii 20 de ani i-am trait în epoca interbelică, acolo am învățat buna cuviință."
Să trăim și noi asa sănătoşi ne dorim. Iar pe dumneata, stimate veteran, să te găsim cu bine in decembrie, la aniversarea de 100 de ani.
Domnul Radu-Rădulescu s-a născut în Ploiești, într-o familie cu 2 copii. A urmat cursurile școlii gimnaziale și liceale din Ploiești și a fost admis, în anul 1942, la Universitatea din Cluj, Facultatea de Psihologie.
În anul 1943 a fost încorporat la Regimentul Căi Ferate din Focșani, Compania de Transmisiuni, fiind student în anul II.
A participat la război în perioada 1943-1945, având funcția de comandant de pluton. Printre alte misiuni încredințate a primit-o și pe aceea de a conduce și executa lucrările de construcție căi ferate din zona Bârladului.
Ne povestește de ororile din timpul bombardamentului Bucureștiului din 04 aprilie 1944. „Mă aflam în tranșee, la 50 m de Comandament, riscam în orice moment ca acea clădire să se prăbușească peste noi. a fost groaznic. În acea perioadă regimentul nostru a primit misiuni de apărare și pază a unor obiective importante din București, cum ar fi cel mai mare ierbar din Grădina Botanică. După bombardament, am participat la acțiuni de într-ajutorare a populației, precum și de transportare a răniților și de scoatere a decedaților de sub dărâmături”, ne spune emoționat distinsul veteran.
După aceste evenimente, regimentul a participat la acțiunile de apărare de la Găești, unde s-au confruntat cu nemții. „La Găești am tras asupra nemților, reușind să prăbușesc un gigant nemțesc (un tanc)”, povestește bravul veteran.
După război a continuat cursurile în cadrul Facultății de Psihologie, pe care a absolvit-o în anul 1947. A fost cel care a înființat prima cooperativă studențească de producție „ Victoria studențească”, care se ocupa cu diferite activități de producție, tipografie de materiale studențești etc. a lucrat apoi ca psiholog, la Institutul de cercetare și examinări din cadrul CFR, apoi în învățământ, ca profesor de logopedie, la Centrul de logopedie din Ploiești iar, după aceea, ca cercetător principal la Institutul de Psihologie a Academiei Române, până la ieșirea la pensie.
În prezent, domnul Radu-Rădulescu, veteran de război, se mândrește cu băiatul său de profesie medic, stabilit în America, precum și cu cei 5 nepoți și 6 strănepoți.
"Sunt un om care trăieşte, nu doar există. De curând simt că încep să îmbătrânesc și din păcate mă cam lasă vederea. Și nici pentru mașina de scris nu mai găsesc bandă, așa că scriu mai mult de mână.
Am avut neșansa să mă droghez de la 5 ani, si am 95 de ani de cand sunt dependent de drogul scris-cititului. Mi-am făcut o lumea a mea în care scriu. Primii 20 de ani i-am trait în epoca interbelică, acolo am învățat buna cuviință."
Să trăim și noi asa sănătoşi ne dorim. Iar pe dumneata, stimate veteran, să te găsim cu bine in decembrie, la aniversarea de 100 de ani.
Domnul Radu-Rădulescu s-a născut în Ploiești, într-o familie cu 2 copii. A urmat cursurile școlii gimnaziale și liceale din Ploiești și a fost admis, în anul 1942, la Universitatea din Cluj, Facultatea de Psihologie.În anul 1943 a fost încorporat la Regimentul Căi Ferate din Focșani, Compania de Transmisiuni, fiind student în anul II.
A participat la război în perioada 1943-1945, având funcția de comandant de pluton. Printre alte misiuni încredințate a primit-o și pe aceea de a conduce și executa lucrările de construcție căi ferate din zona Bârladului.
Ne povestește de ororile din timpul bombardamentului Bucureștiului din 04 aprilie 1944. „Mă aflam în tranșee, la 50 m de Comandament, riscam în orice moment ca acea clădire să se prăbușească peste noi. a fost groaznic. În acea perioadă regimentul nostru a primit misiuni de apărare și pază a unor obiective importante din București, cum ar fi cel mai mare ierbar din Grădina Botanică. După bombardament, am participat la acțiuni de într-ajutorare a populației, precum și de transportare a răniților și de scoatere a decedaților de sub dărâmături”, ne spune emoționat distinsul veteran.
După aceste evenimente, regimentul a participat la acțiunile de apărare de la Găești, unde s-au confruntat cu nemții. „La Găești am tras asupra nemților, reușind să prăbușesc un gigant nemțesc (un tanc)”, povestește bravul veteran.
După război a continuat cursurile în cadrul Facultății de Psihologie, pe care a absolvit-o în anul 1947. A fost cel care a înființat prima cooperativă studențească de producție „ Victoria studențească”, care se ocupa cu diferite activități de producție, tipografie de materiale studențești etc. a lucrat apoi ca psiholog, la Institutul de cercetare și examinări din cadrul CFR, apoi în învățământ, ca profesor de logopedie, la Centrul de logopedie din Ploiești iar, după aceea, ca cercetător principal la Institutul de Psihologie a Academiei Române, până la ieșirea la pensie.
În prezent, domnul Radu-Rădulescu, veteran de război, se mândrește cu băiatul său de profesie medic, stabilit în America, precum și cu cei 5 nepoți și 6 strănepoți.